Am primit un drept la replică de la Episcopie. Am crezut că ni l-a trimis Ana Pauker

// AUTOR: Andrei Banu

Cu multă indignare, Jurnalul de Ialomiţa ia act, din nou, de atitudinea lipsită de etică a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, care, într-o tentativă de drept la replică ne aduce grave insulte numai pentru că am demascat o iniţiativă lipsită de sens – încercarea de a obţine exclusivitate pentru cimitirul din comuna Reviga şi nu numai. Debusolate total fiind, capetele încinse ale Episcopiei susţin că cimitirul le aparţine încă din 1897 şi nu recunosc o hotărâre de consiliu local din 1999, prin care comuna Reviga şi-a însuşit cimitirul. Hotărâri cum, de altfel, s-au dat în toate localităţile din ţară la vremea respectivă.

CITEȘTE ȘI Tentativele Episcopiei de preluare a cimitirelor din judeţ, sortite eşecului. Primarii nu vor să audă

Tatăl minciunii este...
... cel rău

„Nu a existat nici o solicitare scrisă din partea ziarului «Jurnalul de Ialomiţa», sau vreo deplasare a jurnalistului în cauză la sediul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, în vederea solicitării de informaţii pe marginea subiectului cimitirului parohiei din Reviga”, ne acuză Episcopia.

Am citit şi am rămas sideraţi. Reprezentanţii entităţii religioase încă nu pricep că este absurd să faci solicitări scrise în baza Legii 544/2001 unei organizaţii care nu este instituţie publică, ci persoană juridică de drept privat şi utilitate publică.

Ne-am făcut datoria. Am luat legătura cu Episcopia. Persoana de la celălalt capăt al firului, o doamnă, ne-a spus că purtătorul de cuvânt, Nicuşor Dascălu (foto), este singurul care ne poate ajuta cu informaţii. L-am contactat, ne-a spus că este plecat două săptămâni, că n-are timp să strângă informaţiile şi ne-a invitat să facem o adresă şi să aşteptăm. N-am făcut nicio adresă, motivul l-am invocat mai sus. Totuşi, se pare că „preapurtătorul de ocări“ Dascălu a avut timp să facă un articol calomnios în doar două zile. Dumneavoastră de unde simţiţi că vine un puternic iz sovietic? De la noi sau de la Episcopie, care consideră că presa nu este importantă şi poate aştepta? Cam asta îi spui unui ziarist când vrei să scapi de el, să facă o adresă. Noi ştim că şi ascunderea adevărului este tot minciună. Ni se pare lipsit de orice bun simţ să acuzi pe cineva că nu s-a interesat despre caz, când de fapt te-a contactat şi nu i-ai oferit informaţii.

Pe marginea adevărului ascuns...

În „dreptul la replică”, pe care îl puteţi găsi pe pagina web a Episcopiei, nu este absolut deloc negat faptul că ESC vrea preluarea cimitirului. Îi invităm pe cei de la biroul de presă să ne contrazică negru pe alb şi să ne spună şi că nu l-au pus pe preotul paroh să plătească avocatul pentru acţiunea în instanţă din banii săi. Din nou, de unde simţiţi că acţiunea are iz sovietic?

La final...
...încă o dată

Episcopia nu-şi doreşte să ia în proprietate, prin parohiile locale, doar cimitirul din Reviga, existând discuţii purtate pe această temă cu mai mulţi primari din judeţ. Bineînţeles, feţele bisericeşti s-au lovit, în general, de refuzuri categorice. Evident, justificate! N-ai cum să cedezi un cimitir cultului ortodox, având în vedere faptul că în mai toate localităţile există şi alte comunităţi religioase – numeroase sau nu, este irelevant.

Orice astfel de aşezământ ar ajunge în proprietatea unei parohii va fi considerat „cimitir parohial”.

Ce spune „Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române” la art. 186, alin (2)?

„Cimitirele parohiale şi mânăstireşti, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate”. A se sublinia destinate exclusiv şi direct cultului!

În comunicatul-drept la replică, ni se spune că:

„Afirmăm faptul că recunoaşterea, de altfel firească, normală, a dreptului de proprietate al parohiei ortodoxe «Adormirea Maicii Domnului» din Reviga, asupra bunului său sacru, folosit încă din 1897 şi până în prezent, nu reprezintă o încălcare a vreunui drept afirmat de CEDO, dimpotrivă, o recunoaştere a unei stări de fapt, existentă în localitate de aproape două secole.

Recunoaştere a stării de fapt? Păi, înseamnă că parohia ar încălca art. 2 alin (3) din Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, unde este precizat că „înmormântarea poate fi religioasă sau laică (...)”.

Cu alte cuvinte, parohiile au tot dreptul să impună efectuarea slujbelor de înmormântare exclusiv cultului creştin-ortodox, însă nu-i normal să confişte, practic, singurul cimitir din localitate în acest scop. Dacă vor, îşi pot construi unul!

Toate informaţiile publicate pe acest site de către administrator/webmaster sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.