Un fost candidat din Grivița a turnat la Secu' de la liceu și până... Nu se știe când
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) deconspira, într-un raport pe anul 2017, doi foşti candidaţi la alegerile locale din Ialomiţa ca fiind colaboratori ai Securităţii - Gheorghe Tătaru, din Feteşti, şi Ştefan Urse, din Griviţa. Tătaru a fost descoperit după ce şi-a depus candidatura la funcţia de consilier judeţean şi ulterior la cea de deputat din partea PMP. Cel de-al doilea turnător deconspirat, Ştefan Urse, fusese candidat la funcţia de consilier local în Griviţa. Şi în cazul său, magistraţii din Capitală au constatat că a colaborat cu Securitatea, decizia definitivă fiind pronunţată de Înalta Curte la finalul anului trecut.
Toate informaţiile publicate pe acest site de către administrator/webmaster sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.
Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare a CNSAS din 09.03.2017, Ştefan Urse a fost recrutat la data de 28.08.1972, pe atunci elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic din Slobozia, de către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Ialomiţa. Recrutarea s-a făcut pentru încadrarea informativă a elevilor din primul an şi a tinerilor în general. De altfel, contextul colaborării sale cu Securitatea îl explică însuşi Urse: „au fost abordaţi părinţii săi în timp ce era în clasa a opta, fiind încântat de propunerea de a participa la activitatea ofiţerului de informaţii“.
Urse a avut şi nume conspirativ cu care a semnat două note informative datate 12.10.1973, respectiv 19.09.1974.
Acesta susţine că nu a mai acceptat colaborarea cu Securitatea, iar notele care i-au fost prezentate de CNSAS nu le recunoaşte, întâlnirile cu ofiţerul de Securitate fiind rare şi desfăşurându-se în parc, gară, autogară, spital, astfel că nu le putea scrie, în timp ce vocabularul este mult prea dezvoltat pentru vârsta aceea şi scria mult mai dezordonat.
Legătura între Urse şi sursa Securităţii care a avut nume de cod a rezultat din raportul cu propuneri de recrutare în care se menţionează că „în urma studiului şi verificărilor efectuate a rezultat că dispune de posibilităţi pentru rezolvarea sarcinilor propuse numitul Urse Ştefan, fiul lui Gheorghe şi Drăguţa, născut la data de 07.06.1957, în comuna Griviţa, jud. Ialomiţa, membru UTC, în prezent elev“.
Ce a turnat Urse?
În nota din 12.10.1973, politicianul de carton a divulgat organelor de Securitate că " elevul S.E. posedă un aparat portabil la care audiază emisiunile postului de radio Europa Liberă. Aceste audiţii le făcea atât în cadrul internatului, cât şi pe stradă". Ca urmare a acestei informări se menţionează că ”s-a discutat cu conducerea liceului”.
Iar în nota informativă din data de 19.09.1974, Urse informează că „elevul Z.E. A., a spus foarte multe bancuri cu conţinut politic. Poantele priveau mai ales organele de partid şi organele de stat din RSR. Se referea mai ales la vizitele făcute de aceştia în alte ţări, acestea având un caracter de excursie în opinia lui”. Ca urmare a acestei semnalări s-a propus atenţionarea elevului Z.E. Potrivit consemnării lt. maj., elevul în discuţie a fost atenţionat de conducerea liceului.
Turnător sadea până nu se ştie când….
În 1976, Urse a fost recrutat militar, continuând colaborarea cu organele de la Contrainformaţii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Caracal având nume conspirativ şi acolo. După lăsarea la vatră, fiind student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Bucureşti, Securitatea a propus transferarea dosarului, fără a mai exista date dacă acest fapt s-a realizat. Dosarul de informator al cărui titular este Urse, nu are document de scoatere din reţea. Se poate deduce că legătura cu organele fostei Securităţi a continuat. Până când, nu se ştie…. Cert este că în februarie 1977, Securitatea a întocmit o notă de analiză a activităţii colaboratorului Urse, militar cu termen redus, în care ieşise foarte bine. În anul 1976, turnătorul a fost recompensat de către organele fostei Securităţi cu suma de 200 lei, fapt confirmat prin chitanţa (R 270969, vol. 1, f. 18) întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ.
În apărarea sa, Urse a invocat mai multe argumente puerile. Primul a fost că nu a scris el notele informative. Dar, în urma unei expertize grafoscopice a fost dovedit clar. Apoi a argumentat că nu a candidat pentru a ocupa o funcţie publică, ci a fost rugat să accepte spre a fi trecut pe o listă de candidaţi, iar după ce a fost ales a demisionat din respectiva funcţie.
La început i s-a cerut să urmărească la colegii săi de liceu comportamentul acestora, fără însă a fi de acord cu o astfel de activitate. Ulterior, a fost ameninţat de ofiţerul de Securitate, astfel că, înţelegând pericolului, a încercat să evite întâlnirile cu acesta. Din câte se poate vedea, s-a contrazis singur în toată argumentaţia sa: ba i-a plăcut să lucreze cu ofiţerul de Securitate, ba i-a fost frică de el, ba notele aveau un vocabular prea elevat, dar se întâlnea cu ofiţerul în parc, spital, gară, autogară. A mai argumentat şi că nu împlinise vârsta de 16 ani, dar a turnat la Securitate până nu se ştie când. Probabil, până la Revoluţie…
Urse a avut şi nume conspirativ cu care a semnat două note informative datate 12.10.1973, respectiv 19.09.1974.
Acesta susţine că nu a mai acceptat colaborarea cu Securitatea, iar notele care i-au fost prezentate de CNSAS nu le recunoaşte, întâlnirile cu ofiţerul de Securitate fiind rare şi desfăşurându-se în parc, gară, autogară, spital, astfel că nu le putea scrie, în timp ce vocabularul este mult prea dezvoltat pentru vârsta aceea şi scria mult mai dezordonat.
Legătura între Urse şi sursa Securităţii care a avut nume de cod a rezultat din raportul cu propuneri de recrutare în care se menţionează că „în urma studiului şi verificărilor efectuate a rezultat că dispune de posibilităţi pentru rezolvarea sarcinilor propuse numitul Urse Ştefan, fiul lui Gheorghe şi Drăguţa, născut la data de 07.06.1957, în comuna Griviţa, jud. Ialomiţa, membru UTC, în prezent elev“.
Ce a turnat Urse?
În nota din 12.10.1973, politicianul de carton a divulgat organelor de Securitate că " elevul S.E. posedă un aparat portabil la care audiază emisiunile postului de radio Europa Liberă. Aceste audiţii le făcea atât în cadrul internatului, cât şi pe stradă". Ca urmare a acestei informări se menţionează că ”s-a discutat cu conducerea liceului”.
Iar în nota informativă din data de 19.09.1974, Urse informează că „elevul Z.E. A., a spus foarte multe bancuri cu conţinut politic. Poantele priveau mai ales organele de partid şi organele de stat din RSR. Se referea mai ales la vizitele făcute de aceştia în alte ţări, acestea având un caracter de excursie în opinia lui”. Ca urmare a acestei semnalări s-a propus atenţionarea elevului Z.E. Potrivit consemnării lt. maj., elevul în discuţie a fost atenţionat de conducerea liceului.
Turnător sadea până nu se ştie când….
În 1976, Urse a fost recrutat militar, continuând colaborarea cu organele de la Contrainformaţii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Caracal având nume conspirativ şi acolo. După lăsarea la vatră, fiind student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Bucureşti, Securitatea a propus transferarea dosarului, fără a mai exista date dacă acest fapt s-a realizat. Dosarul de informator al cărui titular este Urse, nu are document de scoatere din reţea. Se poate deduce că legătura cu organele fostei Securităţi a continuat. Până când, nu se ştie…. Cert este că în februarie 1977, Securitatea a întocmit o notă de analiză a activităţii colaboratorului Urse, militar cu termen redus, în care ieşise foarte bine. În anul 1976, turnătorul a fost recompensat de către organele fostei Securităţi cu suma de 200 lei, fapt confirmat prin chitanţa (R 270969, vol. 1, f. 18) întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ.
În apărarea sa, Urse a invocat mai multe argumente puerile. Primul a fost că nu a scris el notele informative. Dar, în urma unei expertize grafoscopice a fost dovedit clar. Apoi a argumentat că nu a candidat pentru a ocupa o funcţie publică, ci a fost rugat să accepte spre a fi trecut pe o listă de candidaţi, iar după ce a fost ales a demisionat din respectiva funcţie.
La început i s-a cerut să urmărească la colegii săi de liceu comportamentul acestora, fără însă a fi de acord cu o astfel de activitate. Ulterior, a fost ameninţat de ofiţerul de Securitate, astfel că, înţelegând pericolului, a încercat să evite întâlnirile cu acesta. Din câte se poate vedea, s-a contrazis singur în toată argumentaţia sa: ba i-a plăcut să lucreze cu ofiţerul de Securitate, ba i-a fost frică de el, ba notele aveau un vocabular prea elevat, dar se întâlnea cu ofiţerul în parc, spital, gară, autogară. A mai argumentat şi că nu împlinise vârsta de 16 ani, dar a turnat la Securitate până nu se ştie când. Probabil, până la Revoluţie…
Sorin Duţu
Toate informaţiile publicate pe acest site de către administrator/webmaster sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.
Citește Condițiile de utilizare
