Studiază la un colegiu în Anglia, dar a făcut practică la Spitalul Judeţean din Slobozia
Mălina Mirică are 17 ani, s-a născut, a crescut şi, până în clasa a X-a, a învăţat la o şcoală din Ţăndărei. Totuşi, într-o zi s-a gândit că merită să aibă parte de un sistem educaţional mai coerent şi superior celui din România.
La mii de kilometri de casă
Totul a pornit de la o întâmplare aparent banală pentru unii.
„Am ales Anglia pentru că am avut nişte probleme la şcoală, cu profesorii... La biologie am primit odată un 2, pentru că i-am cerut profesoarei să ne dicteze o definiţie şi mi-a zis: «a, deci nu ştii definiţia». Şi mi-a pus 2. După 2-ul acela, am căutat toate programele de studiu prin care pot să învăţ în orice ţară în care se vorbeşte limba engleză”, ne-a spus Mălina.
Acum, tânăra învaţă „forensic science” în High Wycombe, un oraş din Anglia, la Buckinghamshire College Group. În limba română, „forensic science” nu are un echivalent educaţional, termenul putând fi tradus ca „medicină legală” sau „ştiinţă/cercetare” criminalistică. Un lucru e cert – Mălina are parte de multă biologie, dar este încântată.
„Îmi place absolut orice, îmi plac oamenii, m-au primit foarte bine, m-au ajutat cu orice – pronunţie, teme. Profesorii sunt excepţionali. Stau cu tine şi după ore îţi explică un lucru pe care nu l-ai înţeles”, ne mai spune tânăra, plină de entuziasm.
Conceptul de „temă” este, totuşi, unul diferit, explică Mălina: „Nu sunt teme de pe o zi pe alta. Sunt teme de pe o săptămână pe alta, dar chiar învăţăm când le facem”.
A făcut practică la Spitalul din Slobozia
Deşi nu pare încântată de învăţământul din România, Mălina are, totuşi, încredere în specialiştii de aici, mai ales cei din domeniul Sănătăţii. Aşa că a decis să facă practică, timp de o săptămână, la Spitalul Judeţean de Urgenţe Slobozia.
„Am zis că am mai multe oportunităţi aici. Oamenii pe care i-am întâlnit au fost minunaţi. Mi-au explicat absolut orice – şi la laborator şi la autopsii. M-am gândit că în România chiar aş putea să învăţ ceva într-o perioadă scurtă, de o săptămână”, spune Mălina.
Tânăra a rămas plăcut surprinsă de experienţa de la Spitalul Judeţean, ba chiar susţine că a avut multe de învăţat.
„Doamna doctor şef de secţie de la Patologie, doamna doctor Andrei, m-a învăţat foarte multe lucruri. Am rămas surprinsă că am putut eu să învăţ atât de multe într-o singură săptămână”, consideră Mălina.
Cei de la colegiul la care învaţă n-au fost deloc reticenţi şi i-au aprobat practica în România fără să stea pe gânduri.
„Au fost foarte deschişi şi mi-au spus că ei au elevi care pleacă şi pe alt continent să facă practică. Sunt foarte deschişi în general, la relaţiile cu alte naţionalităţi”, ne explică tânăra.
Sistemul educaţional din Anglia
„După grădiniţă, sunt 11 ani de studiu. După anul 11, dai un examen care se numeşte GCSE – engleză, matematică şi îţi mai alegi alte trei materii, printre care ai şi «cooking», spre exemplu”, ne explică Mălina.
După „bacul englezesc”, ai de ales între doi ani de multe examene şi puţină practică sau doi ani de multă practică şi puţine examene.
„Dai examenul şi după aceea ai de ales între A Levels – un program de doi ani, în care îţi alegi trei materii, dar ai parte mai mult de examene decât de practică, şi colegiu, unde accentul se pune pe practică”, ne-a mai spus tânăra.
Cu alte cuvinte, colegiul sau A Levels te pregătesc, înaintea facultăţii, pentru cariera pe care vrei să o urmezi. Mălina a mers în High Wycombe cu o diplomă de 10 clase din România: „La colegiu, avem level 1, level 2 şi level 3. Diploma mea de 10 clase a fost echivalată cu level 2. Eu fac level 3 acum”.
Tânăra recomandă oricui să înveţe într-o altă ţară, punând accent pe faptul că nu există factori demoralizatori. Nici măcar noţiunea de „tocilar” nu mai există.
„În Anglia, dacă profesorul vede că eşti interesat şi ai note destul de mari, te apreciază foarte mult, colegii te apreciază – te fac să te simţi bine în pielea ta. Aici, poţi să înveţi oricât – rămâi la stadiul de 8, «că oricum nu iei bacul»”
Viaţa în Anglia, la 17 ani
„Este o responsabilitate enormă, dar, într-un fel, e bine – toţi trebuie să facem lucrurile astea: să învăţăm, să muncim, să spălăm, să gătim. M-am obişnuit acolo”, ne zice Mălina.
Cât despre părerea tinerilor englezi despre români: „au o părere foarte bună despre noi, în ciuda a tot ce se spune în mediul on-line. Mi-au cerut şi ciorbă (n.red.: râde).”
Viaţa în Anglia nu este, totuşi, una ieftină, iar Mălina conştientizează acest lucru.
„Mă duc să muncesc, am timp. Merg la şcoală doar trei zile pe săptămână, ne facem temele în clasă, cu toţii. Avem jumătate de oră pauză, la un curs de o oră şi jumătate. Există timp şi pentru muncă, dar şi pentru teme. Îmi trimit şi ai mei de acasă. Eu câştig 7 lire pe oră şi muncesc sâmbăta şi duminica”.
În afară de dorul de casă şi familie, Mălina nu întâmpină probleme.
„E ţara tuturor posibilităţilor, doar că trebuie să munceşti mult ca să locuieşti acolo. Preţurile sunt cam aceleaşi, dar asigurarea pentru maşină, spre exemplu, e mai scumpă. Transportul în comun e mult mai scump, iar chiria este exagerat de scumpă – 950 de euro pentru un apartament cu două camere, cu tot cu plata facturilor”, spune Mălina, care şi-a mai schimbat un pic părerea când a aflat că poţi plăti 400 de euro pentru a închiria o garsonieră în Cluj.
Minus un tânăr pentru România
Dacă Mălina rămânea în ţară, acum era în clasa a XI-a, iar pentru ea urma un an care, deşi n-ar trebui să fie, mulţi îl transformă într-unul stresant.
Tânăra vrea să devină medic patolog, iar când va studia medicina peste hotare, va avea un enorm bagaj de cunoştinţe.
În România, intri pur şi simplu semidoct la facultatea de medicină, pentru că, până atunci, înveţi biologie şi chimie doar din manuale şi câteva lecţii de laborator superficiale.
Andrei Banu
La mii de kilometri de casă
Totul a pornit de la o întâmplare aparent banală pentru unii.
„Am ales Anglia pentru că am avut nişte probleme la şcoală, cu profesorii... La biologie am primit odată un 2, pentru că i-am cerut profesoarei să ne dicteze o definiţie şi mi-a zis: «a, deci nu ştii definiţia». Şi mi-a pus 2. După 2-ul acela, am căutat toate programele de studiu prin care pot să învăţ în orice ţară în care se vorbeşte limba engleză”, ne-a spus Mălina.
Acum, tânăra învaţă „forensic science” în High Wycombe, un oraş din Anglia, la Buckinghamshire College Group. În limba română, „forensic science” nu are un echivalent educaţional, termenul putând fi tradus ca „medicină legală” sau „ştiinţă/cercetare” criminalistică. Un lucru e cert – Mălina are parte de multă biologie, dar este încântată.
„Îmi place absolut orice, îmi plac oamenii, m-au primit foarte bine, m-au ajutat cu orice – pronunţie, teme. Profesorii sunt excepţionali. Stau cu tine şi după ore îţi explică un lucru pe care nu l-ai înţeles”, ne mai spune tânăra, plină de entuziasm.
Conceptul de „temă” este, totuşi, unul diferit, explică Mălina: „Nu sunt teme de pe o zi pe alta. Sunt teme de pe o săptămână pe alta, dar chiar învăţăm când le facem”.
A făcut practică la Spitalul din Slobozia
Deşi nu pare încântată de învăţământul din România, Mălina are, totuşi, încredere în specialiştii de aici, mai ales cei din domeniul Sănătăţii. Aşa că a decis să facă practică, timp de o săptămână, la Spitalul Judeţean de Urgenţe Slobozia.
„Am zis că am mai multe oportunităţi aici. Oamenii pe care i-am întâlnit au fost minunaţi. Mi-au explicat absolut orice – şi la laborator şi la autopsii. M-am gândit că în România chiar aş putea să învăţ ceva într-o perioadă scurtă, de o săptămână”, spune Mălina.
Tânăra a rămas plăcut surprinsă de experienţa de la Spitalul Judeţean, ba chiar susţine că a avut multe de învăţat.
„Doamna doctor şef de secţie de la Patologie, doamna doctor Andrei, m-a învăţat foarte multe lucruri. Am rămas surprinsă că am putut eu să învăţ atât de multe într-o singură săptămână”, consideră Mălina.
Cei de la colegiul la care învaţă n-au fost deloc reticenţi şi i-au aprobat practica în România fără să stea pe gânduri.
„Au fost foarte deschişi şi mi-au spus că ei au elevi care pleacă şi pe alt continent să facă practică. Sunt foarte deschişi în general, la relaţiile cu alte naţionalităţi”, ne explică tânăra.
Sistemul educaţional din Anglia
„După grădiniţă, sunt 11 ani de studiu. După anul 11, dai un examen care se numeşte GCSE – engleză, matematică şi îţi mai alegi alte trei materii, printre care ai şi «cooking», spre exemplu”, ne explică Mălina.
După „bacul englezesc”, ai de ales între doi ani de multe examene şi puţină practică sau doi ani de multă practică şi puţine examene.
„Dai examenul şi după aceea ai de ales între A Levels – un program de doi ani, în care îţi alegi trei materii, dar ai parte mai mult de examene decât de practică, şi colegiu, unde accentul se pune pe practică”, ne-a mai spus tânăra.
Cu alte cuvinte, colegiul sau A Levels te pregătesc, înaintea facultăţii, pentru cariera pe care vrei să o urmezi. Mălina a mers în High Wycombe cu o diplomă de 10 clase din România: „La colegiu, avem level 1, level 2 şi level 3. Diploma mea de 10 clase a fost echivalată cu level 2. Eu fac level 3 acum”.
Tânăra recomandă oricui să înveţe într-o altă ţară, punând accent pe faptul că nu există factori demoralizatori. Nici măcar noţiunea de „tocilar” nu mai există.
„În Anglia, dacă profesorul vede că eşti interesat şi ai note destul de mari, te apreciază foarte mult, colegii te apreciază – te fac să te simţi bine în pielea ta. Aici, poţi să înveţi oricât – rămâi la stadiul de 8, «că oricum nu iei bacul»”
Viaţa în Anglia, la 17 ani
„Este o responsabilitate enormă, dar, într-un fel, e bine – toţi trebuie să facem lucrurile astea: să învăţăm, să muncim, să spălăm, să gătim. M-am obişnuit acolo”, ne zice Mălina.
Cât despre părerea tinerilor englezi despre români: „au o părere foarte bună despre noi, în ciuda a tot ce se spune în mediul on-line. Mi-au cerut şi ciorbă (n.red.: râde).”
Viaţa în Anglia nu este, totuşi, una ieftină, iar Mălina conştientizează acest lucru.
„Mă duc să muncesc, am timp. Merg la şcoală doar trei zile pe săptămână, ne facem temele în clasă, cu toţii. Avem jumătate de oră pauză, la un curs de o oră şi jumătate. Există timp şi pentru muncă, dar şi pentru teme. Îmi trimit şi ai mei de acasă. Eu câştig 7 lire pe oră şi muncesc sâmbăta şi duminica”.
În afară de dorul de casă şi familie, Mălina nu întâmpină probleme.
„E ţara tuturor posibilităţilor, doar că trebuie să munceşti mult ca să locuieşti acolo. Preţurile sunt cam aceleaşi, dar asigurarea pentru maşină, spre exemplu, e mai scumpă. Transportul în comun e mult mai scump, iar chiria este exagerat de scumpă – 950 de euro pentru un apartament cu două camere, cu tot cu plata facturilor”, spune Mălina, care şi-a mai schimbat un pic părerea când a aflat că poţi plăti 400 de euro pentru a închiria o garsonieră în Cluj.
Minus un tânăr pentru România
Dacă Mălina rămânea în ţară, acum era în clasa a XI-a, iar pentru ea urma un an care, deşi n-ar trebui să fie, mulţi îl transformă într-unul stresant.
Tânăra vrea să devină medic patolog, iar când va studia medicina peste hotare, va avea un enorm bagaj de cunoştinţe.
În România, intri pur şi simplu semidoct la facultatea de medicină, pentru că, până atunci, înveţi biologie şi chimie doar din manuale şi câteva lecţii de laborator superficiale.
Andrei Banu
Toate informaţiile publicate pe acest site de către administrator/webmaster sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.
Citește Condițiile de utilizare
